1 T hen Joab was told, “See, the king is crying. He is filled with sorrow for Absalom.”

Au venit şi au spus lui Ioab:,, Iată că împăratul plînge şi se jăleşte din pricina lui Absalom.``

2 S o the happiness of winning the battle that day was changed to sorrow for all the people. For they heard that day, “The king is filled with sorrow for his son.”

Şi în ziua aceea, biruinţa s'a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicîndu-se:,,Împăratul este mîhnit din pricina fiului său.``

3 S o the people were quiet as they went in secret into the city that day. They acted like people who are ashamed when they run away from a battle.

În aceeaş zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

4 T he king covered his face and cried out with a loud voice, “O my son Absalom, O Absalom, my son, my son!”

Împăratul îşi acoperise faţa, şi striga în gura mare:,, Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.``

5 T hen Joab came into the house to the king and said, “Today you have covered the faces of all your servants with shame. Today they have saved your life and the lives of your sons and daughters, your wives and the women who act as your wives.

Ioab a intrat în odaia unde era împăratul, şi a zis:,, Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.

6 B ut you love those who hate you, and hate those who love you. You have shown today that rulers and servants are nothing to you. For today I see that if Absalom were alive and all of us were dead, you would be pleased.

Tu iubeşti pe ceice te urăsc, şi urăşti pe ceice te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.

7 S o now get up and go out and speak in kindness to your servants. I swear by the Lord that if you do not, for sure not a man will stay with you this night. And this will be worse for you than all the bad things that have happened to you since you were young.”

Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s'au întîmplat din tinereţă pînă acum.``

8 S o the king got up and sat in the gate. When they told all the people, “See, the king is sitting in the gate,” then all the people came to the king. David Returns to Jerusalem Now every man of Israel had run to his tent.

Atunci împăratul s'a sculat, şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului:,, Iată că împăratul stă la poartă.`` Şi tot poporul a venit înaintea împăratului.

9 A nd all the people in all the family groups of Israel were arguing. They said, “The king saved us from those who hate us. He saved us from the Philistines. But now he has run from Absalom and away from the land.

Şi în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd:,,Împăratul ne -a izbăvit din mîna vrăjmaşilor noştri, el ne -a scăpat din mîna Filistenilor; şi acum a trebuit să fugă din ţară dinaintea lui Absalom.

10 W e chose Absalom to rule over us and he has died in battle. So now why do you say nothing about bringing the king back?”

Şi Absalom, pe care -l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea împăratului?``

11 T hen King David sent word to Zadok and Abiathar the religious leaders, saying, “Speak to the leaders of Judah. Say to them, ‘Why are you the last to bring the king back to his house? I have heard from all Israel for me to return to my house.

La rîndul său, împăratul David a trimes să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar:,, Vorbiţi bătrînilor lui Iuda, şi spuneţi-le:, Pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?` -Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. -

12 Y ou are my brothers. You are my bone and my flesh. Why should you be the last to bring back the king?’

Voi sînteţi fraţii mei, sînteţi os din oasele mele şi carne din carnea mea; pentruce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?

13 A nd say to Amasa, ‘Are you not my bone and my flesh? May God do so to me, and more also, if you will not be the captain of my army at all times instead of Joab.’”

Şi lui Amasa spuneţi -i aşa:, Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii în locul lui Ioab!``

14 H e changed the hearts of all the men of Judah as if they were one man. So they sent word to the king, saying, “Return, you and all your servants.”

David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om; şi au trimes să spună împăratului:,,Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.``

15 S o the king returned and came as far as the Jordan. Judah came to Gilgal to meet the king and bring him over the Jordan.

Împăratul s'a întors, şi a ajuns pînă la Iordan. Şi Iuda s'a dus la Ghilgal, ca să iasă înaintea împăratului, şi să -l facă să treacă Iordanul.

16 T hen Gera’s son Shimei, the Benjamite from Bahurim, came down in a hurry with the men of Judah to meet King David.

Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s'a grăbit să se pogoare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.

17 T here were 1, 000 men of Benjamin with him. And Ziba the servant of the family of Saul came with his fifteen sons and twenty servants. They rushed to the king at the Jordan.

Avea cu el o mie de oameni din Beniamin, şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul în faţa împăratului.

18 T hey crossed the river to bring over those of the king’s house, and to do what pleased him. Gera’s son Shimei fell down in front of the king as he was about to cross the Jordan. David Is Good to Shimei

Luntrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să -i treacă şi casa dincolo; şi în clipa cînd era să treacă împăratul Iordarnul, Şimei, fiul lui Ghera, s'a închinat înaintea lui.

19 H e said to the king, “Let not my lord think I am guilty. Do not remember what your servant did wrong on the day when my lord the king left Jerusalem. Let not the king take it to heart.

Şi a zis împăratului:,, Să nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l -a ocărît în ziua cînd împăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim, şi să nu ţină seamă... împăratul de lucrul acesta!

20 F or your servant knows that I have sinned. So I have come today. I am the first of all the family of Joseph to come down to meet my lord the king.”

Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu.``

21 B ut Zeruiah’s son Abishai answered, “Should not Shimei be put to death for this? He spoke against the Lord’s chosen one.”

Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a luat cuvîntul, şi a zis:,, Nu trebuie oare să moară Şimei pentrucă a blestemat pe unsul Domnului?``

22 B ut David said, “What have I to do with you, O sons of Zeruiah? Why should you be against me this day? Should any man be put to death in Israel today? For do I not know that this day I am king of Israel?”

Dar David a zis:,, Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentruce vă arătaţi astăzi protivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?``

23 T he king said to Shimei, “You will not die.” And the king gave him his promise. David Is Good to Mephibosheth

Şi împăratul a zis lui Şimei:,, Nu vei muri!`` Împăratul i -a jurat că nu -l va omorî.

24 T hen Saul’s grandson Mephibosheth came down to meet the king. He had not dressed his feet, trimmed the hair of his face, or washed his clothes, from the day the king left until the day he returned in peace.

Mefiboşet, fiul lui Saul, s'a pogorît şi el înaintea împăratului. Nu-şi îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.

25 W hen he came from Jerusalem to meet the king, David said to him, “Why did you not go with me, Mephibosheth?”

Cînd s'a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i -a zis:,, Pentruce n'ai venit cu mine, Mefiboşet?``

26 H e answered, “O my lord the king, my servant lied to me. Your servant had said to him, ‘Get a donkey ready for me to travel on, so I may go with the king.’ Because your servant cannot walk.

Şi el a răspuns:,,Împărate, domnul meu, slujitorul meu m'a înşelat, căci robul tău, care este olog, zisese:, Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el, şi voi merge cu împăratul.`

27 A nd he has spoken against me to my lord the king. But my lord the king is like the angel of God. So do what you think is best.

Şi el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.

28 F or all those of my father’s house were nothing but dead men in front of my lord the king. But you set your servant among those who ate at your own table. What right do I have to complain any more to the king?”

Căci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea împăratului domnul meu; şi totuş, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu împăratului?``

29 T he king said to him, “Why speak any more of how things are with you? I have decided that you and Ziba should divide the land.”

Împăratul i -a zis:,, Ce mai vorbeşti atîta? Am spus:, Tu şi Ţiba, veţi împărţi pămînturile.``

30 M ephibosheth said to the king, “Let him take it all, since my lord the king has come home and is safe.” David Is Good to Barzillai

Şi Mefiboşet a zis împăratului:,, Să ia chiar totul, căci împăratul domnul meu se întoarce în pace acasă.``

31 N ow Barzillai of Gilead had come down from Rogelim. He went on to the Jordan with the king, to lead him over the river.

Barzilai, Galaaditul, s'a pogorît din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să -l petreacă pînă dincolo de Iordan.

32 B arzillai was eighty years old. He had given food to the king while he stayed at Mahanaim, for he was a very rich man.

Barzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.

33 T he king said to Barzillai, “You cross over with me, and I will take care of you with me in Jerusalem.”

Împăratul a zis lui Barzilai:,, Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine în Ierusalim.``

34 B ut Barzillai said to the king, “How much longer have I to live, that I should go up with the king to Jerusalem?

Dar Barzilai a răspuns împăratului:,, Cîţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?

35 I am now eighty years old. Can I know the difference between good and bad? Can your servant taste what I eat or what I drink? Can I hear the voice of singing men and women any more? Why should your servant be an added problem to my lord the king?

Eu sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreţilor şi cîntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?

36 Y our servant will only cross over the Jordan with the king. Why should the king reward me in this good way?

Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?

37 L et your servant return, that I may die in my own city near the grave of my father and mother. But here is your servant Chimham. Let him cross over with my lord the king. And do for him what is good in your eyes.”

Să se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.``

38 T he king answered, “Chimham will cross over with me. And I will do for him what is pleasing to you. I will do for you whatever you ask.”

Împăratul a zis:,, Chimham să treacă împreună cu mine, şi voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori dela mine, îţi voi da!``

39 A ll the people crossed over the Jordan, and the king also. Then the king kissed Barzillai and prayed that good would come to him. And Barzillai returned to his own home. Judah and Israel Argue over the King

După ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l -a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai, şi l -a binecuvîntat. Şi Barzilai s'a întors acasă.

40 T he king went on to Gilgal, and Chimham went with him. And all the people of Judah and half the people of Israel went with the king.

Împăratul s'a îndreptat spre Ghilgal, însoţit de Chimham. Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.

41 T hen all the men of Israel came to the king and said to him, “Why have our brothers the men of Judah stolen you away? Why have they brought the king and those of his family over the Jordan, and all David’s men with him?”

Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat, şi i-au zis:,, Pentruce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui, şi cu toţi oamenii lui David?``

42 A ll the men of Judah answered the men of Israel, “Because the king is a close brother to us. Why are you angry about this? Has the king paid for our food? Has he given us any gift?”

Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel:,, Fiindcă împăratul ne este rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne -a făcut el daruri?``

43 B ut the men of Israel said to the men of Judah, “We have ten shares in the king. So we have more right to David than you. Why then did you hate us? Were we not the first to speak of bringing back our king?” But the words of the men of Judah had more anger than the words of the men of Israel.

Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda:,,Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N'am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?`` Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.