1 C ătre Tine îmi ridic ochii, Cel Ce locuieşti în ceruri.

(122-1) ^^Песнь восхождения.^^ К Тебе возвожу очи мои, Живущий на небесах!

2 C um caută ochii slujitorilor spre mâna stăpânilor lor şi ochii slujnicei – spre mâna stăpânei ei, tot aşa şi ochii noştri caută spre Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.

(122-2) Вот, как очи рабов на руку господ их, как очи рабы--на руку госпожи ее, так очи наши--к Господу, Богу нашему, доколе Он помилует нас.

3 A i milă de noi, Doamne, ai milă, căci suntem atât de sătui de dispreţ!

(122-3) Помилуй нас, Господи, помилуй нас, ибо довольно мы насыщены презрением;

4 S ufletul nostru s-a săturat de batjocura celor îngâmfaţi şi de dispreţul celor mândri!

(122-4) довольно насыщена душа наша поношением от надменных и уничижением от гордых.