1 A nd afterwards Moses and Aaron went in, and said to Pharaoh, Thus saith Jehovah, the God of Israel, Let my people go that they may celebrate a feast to me in the wilderness.

Moise şi Aaron s'au dus apoi la Faraon, şi i-au zis:,, Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:, Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.``

2 A nd Pharaoh said, Who is Jehovah, to whose voice I am to hearken to let Israel go? I do not know Jehovah, neither will I let Israel go.

Faraon a răspuns:,, Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?`` Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.``

3 A nd they said, The God of the Hebrews has met with us: let us go, we pray thee, three days' journey into the wilderness, and sacrifice to Jehovah our God; lest he fall upon us with pestilence or with sword.

Ei au zis:,, Ni S'a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.``

4 A nd the king of Egypt said to them, Why do ye, Moses and Aaron, wish to have the people go off from their works? Away, to your burdens!

Şi împăratul Egiptului le -a zis:,, Moise şi Aaron, pentruce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.``

5 A nd Pharaoh said, Behold the people of the land are now many, and ye wish to make them rest from their burdens.

Faraon a zis:,, Iată că poporul acesta s'a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să -l faceţi să-şi înceteze lucrările?``

6 A nd Pharaoh commanded the same day the taskmasters of the people, and their officers, saying,

Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

7 Y e shall no more give the people straw to make brick, as heretofore: let them go and gather straw for themselves.

Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strîngă paie.

8 A nd the number of the bricks they have made heretofore shall ye lay upon them: ye shall not diminish any of it, for they are idle; therefore they cry, saying, Let us go sacrifice to our God.

Totuş să le cereţi acelaş număr de cărămizi, pe cari le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sînt nişte leneşi; de aceea strigă mereu:, Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.`

9 L et them put heavier labour on the men, that they may be taken up with it, and not regard vain words.

Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.``

10 A nd the taskmasters of the people and their officers went out and spoke to the people, saying, Thus says Pharaoh: I will not give you straw:

Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului:,, Aşa vorbeşte Faraon:, Nu vă mai dau paie;

11 g o ye, get yourselves straw where ye may find it; but none of your work shall be diminished.

duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.``

12 A nd the people were scattered abroad throughout the land of Egypt to gather stubble for straw.

Poporul s'a răspîndit în toată ţara Egiptului, ca să strîngă mirişte în loc de paie.

13 A nd the taskmasters urged, saying, Fulfil your labours, the daily work, as when there was straw.

Isprăvniceii îi sileau, zicînd:,, Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci cînd erau paie!``

14 A nd the officers of the children of Israel, whom Pharaoh's taskmasters had set over them, were beaten, it was said, Why have ye not fulfilled your task in making brick, both yesterday and to-day, as heretofore?

Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon.,, Pentruce``, li se zicea,,, n'aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărît?``

15 T hen the officers of the children of Israel came and cried to Pharaoh, saying, Why dost thou deal thus with thy bondmen?

Logofeţii copiilor lui Israel s'au dus să se plîngă la Faraon, şi i-au zis:,, Pentruce te porţi aşa cu robii tăi?

16 T here is no straw given to thy bondmen, and they say to us, Make brick; and behold, thy bondmen are beaten, but it is the fault of thy people.

Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuş ni se spune:, Faceţi cărămizi!` Ba încă, robii tăi sînt şi bătuţi, ca şi cînd poporul tău ar fi vinovat.``

17 A nd he said, Ye are idle, idle! therefore ye say, Let us go and sacrifice to Jehovah.

Faraon a răspuns:,, Sînteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi:, Haidem să aducem jertfe Domnului!`

18 A nd now go—work! and straw shall not be given you, and ye shall deliver the measure of bricks.

Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaş număr de cărămizi.``

19 A nd the officers of the children of Israel saw it stood ill with them, because it was said, Ye shall not diminish anything from your bricks, the daily work.

Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, cînd li se zicea:,, Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.``

20 A nd they met Moses and Aaron, who stood there to meet them, as they came out from Pharaoh.

Cînd au ieşit dela Faraon, au întîlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

21 A nd they said to them, Jehovah look upon you and judge, that ye have made our odour to stink in the eyes of Pharaoh, and in the eyes of his bondmen, putting a sword into their hand to kill us!

Şi le-au zis:,, Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mînă ca să ne omoare.``

22 A nd Moses returned to Jehovah, and said, Lord, why hast thou done evil to this people? why now hast thou sent me?

Moise s'a întors la Domnul, şi a zis:,, Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m'ai trimes?

23 F or ever since I came to Pharaoh to speak in thy name, he hath done evil to this people; neither hast thou delivered thy people at all!

De cînd m'am dus la Faraon ca să -i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n'ai izbăvit pe poporul Tău.``