1 А масия беше на възраст двадесет и пет години, когато се възцари, и царува̀ двадесет и девет години в Йерусалим. Името на майка му беше Йодана от Йерусалим.

Amaţia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim.

2 Т ой вършѝ това, което беше право пред Господа, но не със съвършено сърце.

El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar totuşi nu din toată inima.

3 А като се утвърди царството му, той умъртви слугите си, които бяха убили баща му, царя.

După ce şi-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele.

4 Н о децата им не умъртви според писаното в закона в Моисеевата книга, където Господ заповядва: Бащите да не умират заради децата, нито децата да умират заради бащите; а всеки да умира за своя грях.

Totuşi pe fiii lor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Lege, în Cartea lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“

5 Т огава Амасия събра юдеите и постави от тях хилядници и стотници според бащините им домове, по целия Юда и Вениамин; и като ги преброи от двадесет години и нагоре, намери ги триста хиляди отбрани мъже, способни да излизат на война, които можеха да държат копие и щит.

Amaţia i-a strâns pe cei din Iuda, a aşezat tot poporul lui Iuda şi al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii şi căpeteniilor peste sute şi i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să iasă la luptă şi să mânuiască lancea şi scutul.

6 А от Израел нае още сто хиляди силни и храбри мъже за сто таланта сребро.

El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanţi de argint.

7 Т огава при него дойде един Божий човек и каза: Царю, да не отиде с теб Израелевата войска; защото Господ не е с Израел, нито с никого от Ефремовите синове.

Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege şi i-a zis: – Nu lua cu tine oştirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim!

8 Н о ако си решил да идеш, действай храбро, укрепи се за бой; иначе Бог ще те направи да паднеш пред неприятеля, защото Бог има сила да помага и да сваля.

Căci, chiar dacă te vei duce şi vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbuşeşti înaintea duşmanului, pentru că El are putere să ajute, dar şi să prăbuşească.

9 А масия отговори на Божия човек: Но какво да направим за стоте таланта, които дадох на Израелевата войска? А Божият човек отвърна: Господ може да ти даде много повече от това.

Amaţia l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu: – Dar cum rămâne cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat cetei lui Israel? Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: – Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.

10 Т огава Амасия ги отдели, т. е. войската, която беше дошла при него от Ефрем, за да се върнат у дома си; по тази причина гневът им пламна силно против Юдея и се върнаха у дома си много разярени.

Amaţia şi-a despărţit oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda şi s-au întors acasă înfuriaţi.

11 А Амасия се осмели, изведе народа си и отиде в Долината на солта, и порази десет хиляди от Сиировите потомци.

Amaţia s-a pregătit şi şi-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni din Seir.

12 А други десет хиляди юдеите плениха живи и като ги закараха на върха на скалата, ги хвърлиха долу от върха на скалата, така че всички те загинаха.

Cei din Iuda au capturat de vii zece mii de bărbaţi pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit, astfel încât toţi au fost zdrobiţi.

13 Н о мъжете от войската, която Амасия върна назад, за да не идат с него на бой, нападнаха Юдейските градове от Самария чак до Ветерон и поразиха от тях три хиляди души, и заграбиха много плячка.

Între timp ceata pe care Amaţia o trimisese înapoi şi nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetăţile lui Iuda, din Samaria şi până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni şi luând o pradă mare.

14 А Амасия, като се върна от поразяването на едомците, донесе боговете на Сиировите потомци и ги постави богове за себе си, кланяше се пред тях и им кадеше тамян.

După ce s-a întors de la înfrângerea edomiţilor, Amaţia a adus zeii poporului din Seir şi i-a pus ca zei ai săi. El se închina înaintea lor şi aducea tămâie pentru ei.

15 З атова гневът на Господа пламна против Амасия и прати при него пророк, който му каза: Защо си прибегнал към боговете на този народ, които не можеха да избавят своя народ от ръката ти?

Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi i-a trimis un profet care i-a spus astfel: – De ce ai întrebat pe zeii care nu şi-au putut izbăvi propriul popor din mâna ta?

16 А като му говореше, той, царят му каза: Съветник ли те поставиха на царя? Престани; защо да бъдеш убит? И пророкът престана, като каза: Зная, че Бог е решил да те изтреби, понеже ти направи това и не послуша моя съвет.

În timp ce acesta vorbea, regele i-a zis: – Te-am pus eu să fii sfetnicul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc? Profetul s-a oprit, dar a mai adăugat: – Ştiu acum că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu ai ascultat de sfatul meu.

17 Т огава Юдейският цар Амасия, като се посъветва, прати до Израелевия цар Йоас, син на Йоахаз, Ииуевия син, да кажат: Ела да се погледнем един друг в лице.

După ce s-a sfătuit, Amaţia, regele lui Iuda, a trimis nişte soli la Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, zicându-i: – Vino să ne confruntăm!

18 А Израелевият цар Йоас прати до Юдейския цар Амасия да кажат: Ливанският трън пратил до ливанския кедър да кажат: Дай дъщеря си за жена на сина ми. Но един звяр, който бил в Ливан, минал и стъпкал тръна.

Dar Iehoaş, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amaţia, regele lui Iuda, astfel: – Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul în picioare.

19 Т и казваш: Ето, поразих Едом; и сърцето ти те надигна да се хвалиш. Седи сега у дома си; защо да се заплиташ за собствена вреда, за да паднеш, ти и Юдея с тебе?

Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Şi de aceea ţi s-a înălţat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârneşti o nenorocire care ar duce la căderea ta şi a lui Iuda?“

20 Н о Амасия не послуша; защото от Бога беше това, за да ги предаде в ръката на неприятелите, понеже бяха прибегнали към едомските богове.

Amaţia însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaş, deoarece căutaseră pe zeii Edomului.

21 И така, Израелевият цар Йоас излезе и се погледнаха един друг в лице, той и Юдейският цар Амасия, във Ветсемес, който принадлежи на Юдея.

Prin urmare, Iehoaş, regele lui Israel, a pornit la atac. El şi Amaţia, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Şemeş, în Iuda.

22 И Юдея беше поразена пред Израел; и побегнаха всеки в шатъра си.

Iuda a fost învins de Israel şi fiecare om a fugit acasă.

23 И зраелевият цар Йоас хвана във Ветсемес Юдейския цар Амасия, син на Йоас, Йоахазовия син, и го доведе в Йерусалим, и събори четиристотин лакътя от йерусалимската стена, от Ефремовата порта до портата на ъгъла.

Iehoaş, regele lui Israel, l-a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia, la Bet-Şemeş şi l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coţi.

24 И като взе цялото злато и сребро и всички съдове, които се намираха в Божия дом при Овид-едом, и съкровищата на царската къща, също и заложници, се върна в Самария.

A luat tot aurul şi argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom şi a golit vistieriile palatului regelui. A luat şi prizonieri, după care s-a întors în Samaria.

25 А след смъртта на Израелевия цар Йоас, Йоахазовия син, Юдейският цар Амасия, Йоасовият син, живя петнадесет години.

Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

26 О станалите дела на Амасия, първите и последните, са записани в Книгата на Юдейските и Израелевите царе.

Celelalte fapte ale lui Amaţia, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel?“

27 А след като Амасия се отклони от Господа, направиха заговор против него в Йерусалим и той побегна в Лахис; но пратиха след него в Лахис и там го убиха.

De când Amaţia s-a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo.

28 Д окараха го на коне и го погребаха с бащите му в Юдовия столичен град.

L-au adus pe cai şi l-au înmormântat alături de părinţii săi în Cetatea lui David.