1 V eniţi să cîntăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre.

(По слав. 94). Дойдете, да запеем на Господа, Да възкликнем към спасителната ни Канара.

2 S ă mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cîntece în cinstea Lui!

Да застанем пред Него със славословие. С псалми да възкликнем на Него,

3 C ăci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.

Защото Господ е велик Бог, И велик Цар над всички богове.

4 E l ţine în mînă adîncimile pămîntului, şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui.

В Неговата ръка са земните дълбочини; И височините на планините са Негови.

5 A Lui este marea, El a făcut -o, şi mînile Lui au întocmi uscatul:

Негово е морето, дори Той го е направил; И ръцете Му създадоха сушата.

6 v eniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Дойдете да се поклоним и да припаднем, Да коленичим пред Господа нашия Създател;

7 C ăci El este Dumnezeul nostru, şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! -

Защото Той е наш Бог, И ние сме люде на пасбището Му и овце на ръката Му, Днес, ако искате да слушате гласа Му,

8 N u vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua dela Masa, în pustie,

Не закоравявайте сърцата си както в Мерива. Както в деня, когато <Ме> изпитахте в пустинята,

9 u nde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.

Когато бащите ви Ме изпитаха, Опитаха Ме и видяха каквото сторих.

10 P atruzeci de ani M'am scîrbit de neamul acesta, şi am zis:,, Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.``

Четиридесет години негодувах против <това> поколение, И рекох: Тия люде се заблуждават в сърце, И не са познали Моите пътища;

11 D e aceea am jurat în mînia Mea:,, Nu vom intra în odihna Mea!``

Затова се заклех в гнева Си, Че няма да влязат в Моята почивка.