E xistă câte un om singur-singurel, care nu are nici fii, nici fraţi şi care se osteneşte fără încetare, dar nu se satură de avere. „Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el, şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău
There is one alone, without companion: He has neither son nor brother. Yet there is no end to all his labors, Nor is his eye satisfied with riches. But he never asks, “For whom do I toil and deprive myself of good?” This also is vanity and a grave misfortune. The Value of a Friend
Continue reading Report error