Eclesiastul 4:8 ~ ﺍﻟﺠﺎﻣﻌﺔ 4:8

E xistă câte un om singur-singurel, care nu are nici fii, nici fraţi şi care se osteneşte fără încetare, dar nu se satură de avere. „Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el, şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău

رَجُلاً وَحيداً بلا رَفيقٍ وَلا ابْنٍ وَلا أخٍ. لَكِنَّهُ لا يَتَوَقَّفُ عَنِ العَمَلِ. لا يَشْبَعُ مِنَ المالِ، وَلا يَقُولُ لِنَفْسِهِ لِمَنْ أتعَبُ وَأحرِمُ نَفسِي مِنَ التَّمَتُّعِ بِالحَياةِ؟ هَذا أيضاً شَقاءٌ وَزائِلٌ. الأصدِقاءُ وَالعائِلَةُ مَصدَرُ قُوَّة

Continue reading Report error

---