E xistă câte un om singur-singurel, care nu are nici fii, nici fraţi şi care se osteneşte fără încetare, dar nu se satură de avere. „Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el, şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău
un tale è solo, senza nessuno che gli stia vicino; non ha né figlio né fratello, e tuttavia si affatica senza fine, i suoi occhi non si saziano mai di ricchezze. Non riflette: «Ma per chi dunque mi affatico e mi privo di ogni bene?» Anche questa è una vanità, un’ingrata occupazione.
Continue reading Report error