Ş i îşi aruncau ţărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, ţipau şi ziceau:,, Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi ceice aveau corăbii pe mare, într'o clipă a fost prefăcută într'un pustiu!``
他 们 又 把 尘 土 撒 在 头 上 , 哭 泣 悲 哀 , 喊 着 说 : 哀 哉 ! 哀 哉 ! 这 大 城 阿 。 凡 有 船 在 海 中 的 , 都 因 他 的 珍 宝 成 了 富 足 ! 他 在 一 时 之 间 就 成 了 荒 场 !
Continue reading Report error