E ssa é a cidade que exultava, vivendo despreocupada, e dizia para si mesma: “Eu, e mais ninguém!” Que ruínas sobraram! Uma toca de animais selvagens! Todos os que passam por ela zombam e sacodem os punhos.
Iată dar cetatea cea veselă, care trăia fără grijă şi care îşi zicea în inima ei: «Doar eu şi nimeni altcineva!» Ce ruină s-a ales de ea! A ajuns un culcuş pentru fiarele sălbatice! Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră şi o arată cu mâna.
Continue reading Report error