O mia colomba, che stai nelle fenditure delle rocce, nei nascondigli dei dirupi, fammi vedere il tuo viso, fammi udire la tua voce, perché la tua voce è piacevole, e il tuo viso è leggiadro».
Porumbiţa mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălţimilor, arată-mi faţa ta şi lasă-mă să-ţi aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar faţa ta este încântătoare!“ Corul
Continue reading Report error