و َعِندَ انتِهاءِ كُلِّ وَلِيمَةٍ، كانَ أيُّوبُ يُكَرِّسُهُمْ. فَكانَ يَنهَضُ باكِراً فِي الصَّباحِ وَيُقَدِّمُ ذَبائِحَ بِعَدَدِ أبنائِهِ وَبَناتِهِ. لأنَّ أيُّوبَ كَانَ يَقُولُ فِي نَفسِهِ: «رُبَّما أخطَأ أبنائِي فَلَعَنُوا اللهَ فِي قُلُوبِهِمْ.» وَمارَسَ أيُّوبُ هَذا الأمرَ دائِماً.
Când se termina câte un şir de ospeţe, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Aşa obişnuia Iov să facă. Prima încercare a lui Iov
Continue reading Report error