أ مّا سُمْكُ الخَزّانِ فَكانَ شِبْراً واحِداً. وَكانَتِ القَناةُ المُحِيطَةُ بِالخَزّانِ أشبَهَ بِحافَّةِ كَأْسٍ، أوْ وُرَيقاتِ زَهْرَةٍ. وَيَتَّسِعُ الخَزَّانُ لِنَحْوِ ثَلاثَةِ آلافِ صَفِيحَةٍ.
Grosimea ei era de un lat de mînă, şi marginea, ca marginea unui pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei mii de baţi.
Continue reading Report error